rss
rss
rss

Reprezentanţii FRF sunt de părere că Steaua nu ar trebui să mai joace atât de des pe Arena Naţională, şi să poată folosi stadionul doar pentru derby-urile cu Dinamo şi CFR Cluj, pentru a proteja preţiosul gazon. La prima vedere, e o reacţie bizară din partea unui proprietar care nu vrea să aibă muşterii la închiriere (deşi proprietar e mai curând primăria decât federaţia). De aici o dezbatere aprinsă între simpatizanţii lui Becali, care cred că gazonul nu e de unică folosinţă şi trebuie utilizat din plin, respectiv antipatizanţii lui, care cred că Steaua ar trebui să se întoarcă în Ghencea.
Pentru mine e clar că autorităţile de stat nu pot gândi în termeni economici. Deşi cheltuiala cu exagerat de scumpul stadion e prezentată ca “investiţie publică”, nimeni nu îşi pune problema recuperării ei sau realizării unui profit.
Potrivit unei estimari EVZ, dacă stadionul are chiriaşi, în 40 de ani va recupera 10% din cheltuială! Evident că în 400, va fi ca nou, se ştie că AS Roma joacă meciurile de acasă pe Coloseum.
Becali a constatat ca e mai profitabil să închirieze noul stadion decât să plătească datoriile şi întreţinerea celui din Ghencea. E ca şi cum cineva ţi-ar cere mai puţini bani să îţi închirieze o cameră în Peleş decât o garsonieră în Balta Albă.
Cu siguranţă primăria nu pune în preţul chiriei şi amortizarea investiţiei, probabil îl pune să acopere curentul pentru nocturnă, paza şi tunsul ierbii. Cum să nu ai tupeu să spui atunci “dacă se strică gazonul, să pună altul”, când chiria nu acoperă nici măcar al doilea gazon?
Dacă singura care ar juca la preţ subventionat ar fi naţionala, iar privaţii care închiriază ar plăti chirii piperate, ei ar fi motivaţi să-şi îngrijească propriile stadioane.
Aşa, tot ce s-a realizat e că din banii tuturor i-au făcut stadion unui particular, care se foloseşte de el la preţ de sală de nunţi şi obţine profit inclusiv la meciurile cu echipele cele mai modeste, unde publicul vine mai mult ca să vadă stadionul decât meciul.

Pentru cei care ne cred nebuni si inadaptati pe cei care spunem ca radacinile raului vin din comunism, ziarul Gandul a inceput un serial, care va prezenta evolutia miliardarilor romani in ultimii 20 de ani. De la activisti de partid si securisti scrupulosi, la businessmani speculand pe bursele internationale.
George Copos nu e cel mai rau dintre imbogatitii de tranzitie: da de lucru la 2500 de angajati, a fost implicat in companii cu un impact pozitiv asupra pietei (ca distribuitor Samsung, actionar minoritar la Connex sau ca hotelier). O vreme, marturisesc ca l-am socotit chiar o alternativa suportabila la teparii care in anii 90 isi faceau averile din devalizarea bancilor, privatizari scandaloase si, mai apoi, speculatii cu terenuri. N-as fi primul om pacalit de Copos, oricum.
De bine de rau, a scos Rapidul dintr-o saracie lucie, pana la performante onorabile, pentru a-l afunda acum in datorii si a-i duce credibilitatea pe buza falimentului. Mi-e imposibil sa spun in clipa de fata daca implicarea lui Copos la Rapid a fost spre binele acestui club, sau doar o piesa din uriasul puzzle prin care Securitatea a impartit intre oamenii ei tot ce a insemnat sursa de prestigiu, bani sau putere.
Dar, cum spuneam, povestile lui Copos, zgarcenia rupta din bancurile cu scotieni si eternele lamentari sfasietoare, fac din el un personaj burlesc.
Sa ni-l imaginam pe Copos in decembrie ’89, cand romanii sperau sa prinda cel mult bulgarii cu o antena montata pe bloc, urmarind televiziunile din occident cu un receiver prin satelit. Asa a aflat tanarul, pe atunci, sef al studentilor comunisti (UASCR) ca in tarile din jur dictaturile rosii cad una cate una. S-a bucurat auzind asta? Ei, as:

“Seara, cand ma bagam sub plapuma, ii spuneam ingrijorat sotiei: «Sigur vine si in Romania»”.

Te-ai speriat degeaba, nea Georgica. La fel de plina de umor involuntar mi se pare si constatarea deznadajduita a lui Copos, care la 36 de ani realiza ca, nemaiputand sa traiasca din datul cu gura pe la partid, va trebui, Doamne iarta-ma!, sa se apuce de munca:

[..] “cateva zile a fost stresant… Picase tot ce inseamna organizarea statului comunist din acea vreme. Uniunea Studentilor din Romania a mai ramas trei luni, iar din martie, m-am gandit clar ce voi face si m-am apucat imediat sa muncesc”.

Povestile cu televizorul pus gaj la banca sunt deja antologice, asa ca nu le mai reiau, le puteti citi in aticolul din Gandul. Mai cutremuratoare este povestea sangelui varsat de Copos la temelia Anei. Un fel de Mester Manole dar pe dos:

“?apa, daca nu o misti, se face beton si n-am sa uit niciodata cum toata ziua de duminica, de dimineata de la ora cinci pana noaptea, am miscat-o cu lopata dintr-o parte in alta sa nu se-ntareasca. Acolo, la sapa aia am varsat sangele meu. Sangele palmelor mele a curs acolo.”

Cu ocazia asta a curs si prima mea lacrima. De ras!
Despre cum ajunge un patiser distribuitor Samsung, Copos are un basm care seamana izbitor cu povestea lui Irinel Columbeanu, care a adormit multi nepoti povestindu-le cum s-a intalnit la Intercontinental cu cei de la Alcatel, care l-au facut pe loc distribuitor pentru Romania.
La fel, trecem si peste tunurile date Loteriei, conduse de colegii din presupusul partid al lui Voiculescu, peste dosare penale si alte belele, pentru a privi spre viitor. Mai precis, la Alexandra Copos, ca ea e viitorul, nu? Actualmente, studenta merituoasa la Princeton:

“A fost bursiera, dar a prins numai o parte din bursa, nu din cauza ca n-ar fi avut calificative suficient de bune, ci fiindca la Princeton s-a stiut ca parintii ei au bani avand in vedere ca eu nu traiam numai din salariu, ci aveam si dividende”

Hai ca asta a fost buna rau! Parca profesorii de la Princeton ar fi vanzatorii de rosii de pe DN1, sa schimbe pretul marfii dupa masina din care cobori.
Poti spune ca te plictisesti vreodata ascultand snoavele lui Copos?

In repriza a doua a meciului Rapid-Otelul Galati, la scorul de 2 la 0 pentru echipa gazda, fotbalistul Rapidului si al nationalei Costin Lazar i-a spus arbitrului Teo Craciunescu ca nu a fost faultat, la o faza in urma caruia se dictase penalty. Arbitrul a revenit asupra deciziei, acordand “minge de arbitru”, pe care un alt jucator feroviar, Bojovic, a trimis-o intentionat in aut de poarta. Scorul final al meciului a fost 4-0 pentru echipa de sub podul Grant, care desi e inca amenintata de spectrul falimentului si are restante salariale mari la jucatori, e neinvinsa in acest retur.

Fanus Neagu acorda dupa ani de tacere un interviu GSp.ro pe teme fotbalistice. Asa cum era de asteptat de la marele scriitor, nu lipsesc formulari memorabile de tipul “Piturca nu-i botezat in toata apa” sau “Piturca e asul de trefla din maneca lui Angelo Niculescu (parintele temporizarii), pe care ni l-a azvarlit peste timp pe masa”. Dar si pareri desprinse din trecutul cetos al lui Fanus – admiratie pentru Cornel Dinu si Dumitru Dragomir, sau infirmarea celebrei scandari cu “galeria lu’ Rapid n-a fost membra de Partid!”, pe motiv ca Giulestiul era un cartier muncitoresc nu reduta anticomunista. Pai nu spune nimeni ca ar fi fost sub Grant un fel de Nucsoara sau Muntii Fagarasului, dar un minim respect pentru adevarul istoric iti impune sa mentii diferenta intre simpatia curata a unor suporteri si cele doua cluburi favorizate de regim.
I-am dat 5 stele articolului pentru bucuria de a citi un om cu harul metaforei, ajuns la o varsta venerabila. Dar tot mi-a lasat pe alocuri impresia de batran pervers care-si invata nepotii inocenti la rele. Pai si normal ca daca reperele in materie de admiratie iti sunt Dinu si Mitica, poti lasa sa se inteleaga ca rapidistii din Giulesti erau un fel de nomenclaturisti din Primaverii. Bucurati-va de talentul lui, copii, dar nu-i luati de bune toate basmele acestui Paunescu al prozei!

(pe versuri de Adrian Paunescu)

Suntem peste tot acasa,
Portile ni se deschid,
Nu-i echipa mai frumoasa
Si iubita ca Rapid.

Rapid, Rapid,
Lupta daca ne iubesti,
Rapid, Rapid,
Haide, hai Rapid Giulesti!

Inima ce-n piept ne bate,
La nevoie, e un tun
Pentr-o singura dreptate:
Sa invinga cel mai bun.

Rapid, Rapid,
Lupta daca ne iubesti,
Rapid, Rapid,
Haide, hai Rapid Giulesti!

Nu va dati batuti o clipa,
Invatati acest refren,
Inmul nostru de echipa:
"Glasul rotilor de tren"!

Rapid, Rapid,
Lupta daca ne iubesti,
Rapid, Rapid,
Haide, hai Rapid Giulesti!


Ce n-au reusit nici Valentin Ceausescu, nici Copos, ar putea reusi Hrebenciuc prin implantarea lui Taher in inima Giulestiului. Ca si povestea prietenului sau de suflet, Gigi Becali, povestea lui Taher incepe de pe vremea cand «studentii» arabi erau cei mai buni parteneri de afaceri si de informatii ai Securitatii. Pe acea vreme Taher era si el una dintre supapele capitaliste ale (deja) oligarhilor comunisti. Ca orice student silitor facea afaceri cu ciment tratand direct cu Ceausescu sau vindea uniforme din statutul de partener de ghesefturi al Ministerului Apararii.
Cu durere trebuie sa recunoastem ca n-ar fi primul securist care infiltreaza clubul care l-a avut ca presedinte din pacate chiar si pe generalul Constantin Anghelache, pentru a da doar un exemplu. Premiera ar fi doar cumparararea cu totul a acestui simbol de catre una dintre marioneletele (din ce in ce mai autonome) a lui Hrebenciuc, un mutant de laborator ca si Becali, despre care nu poti sti cum se va dezvolta mai departe.
Pentru moment stim doar ca mana lui dreapta la club va fi Constantin Toma, un alt baiat cu grade mari de pe piata asigurarilor. Si ca sa n-o mai lungim mult, doar trei imagini care fac fiecare, vorba cliseului, cat o mie de cuvinte:

In prima imagine, puteti observa tricoul echipei de suflet a lui Constantin Toma, pe care a ales sa o sponsorizeze cu prioritate prin firma de asigurari Omniasig (Vienna Insurance) pe care o conduce.

In cea de-a doua imagine se distinge (mai greu, ca baietii isi recicleaza istoria si astfel de poze sunt greu de gasit) sigla firmei Excelent, patronata de Fathi Taher, sponsor de baza la Steaua acum niste ani. Pe vremea cand in loja din Ghencea Taher si Hrebenciuc il incadrau pe Becali, Excelent ajunsese chiar pe piept, deci era sponsor principal.

In fine, in cea de-a treia imagine, le putem vedea infratite si prin sursele de finantare pe cele doua echipe ale sistemului. Sponsorul principal, Bancorex, banca Securitatii imediat dupa ’89, printre clientii careia s-au numarat multi dintre protejatii lui Hrebenciuc. Fireste, la loc de frunte si atunci ca si acum, Fathi Taher.
Daca sunteti curiosi cine mai sunt oamenii adusi de Taher la Rapid sa mai dam cateva detalii. Unul dintre ei se numeste Alexandru Bunea. A fost asociat cu Taher si cu Petre Badea de la Dinamo (ginerele ultimului prim-ministru al lui Ceausescu) in mai multe afaceri. Intr-una din ele a reusit chiar sa de o teapa Camerei Deputatilor, printr-o firma in care maestrul Hrebenciuc aparea (contrar obiceiului) ca asociat pe fata. Ba mai mult, acelasi Alexandru Bunea a fost asociat cu Fathi Taher, cu Gigi Becali si cu fata lui Viorel Hrebenciuc intr-un mega-proiect imobiliar care s-a dovedit in cele din urma un balon de sapun. De unde avea Alexandru Bunea bani de pus in asemenea afaceri ? Nimic mai simplu, a fost secretar de stat si inculpat in lotul Flota. Simplu, nu ?

Media

Film

Muzica

Sport

Funny

Spiritualitate

Politica