rss
rss
rss

Televiziunea Română e cel mai mare angajator din țară, are mai mulți salariați decât uzinele Dacia, decât oțelăriile Sidex din Galați, decât Vodafone sau benzinăriile Petrom. Pare destul de logic, pentru o țară în care se vorbește mult și se produce puțin, dar ușor surprinzător pentru deficitul de civilizație și ignoranța, care se văd în jur. Cu peste 3.000 de dascăli ai națiunii, lucrând la educarea maselor, parcă altfel ar fi trebuit să arate societatea.

În realitate, ce transmite televiziunea publică nu a fost o preocupare pentru Parlamentul, în subordinea căruia se află. Cu o excepție: programele despre politica zilei. Totuși, există o problemă mai gravă decât politizarea conducerii TVR: mentalitatea depășită cu care e gândit acest proiect național strategic (judecând după resursele alocate).

Ce n-au înțeles toți cei care au avut TVR pe mână e că lumea comunicațiilor s-a schimbat fundamental. Canalul prin care se face tehnic transmisiunea contează tot mai puțin, ceea ce e vital e conținutul. Acum 20 de ani, TVR avea atuul de a fi singura sursă televizivă disponibilă, apoi a devenit singura sursă disponibilă în toate regiunile țării, singura care pătrundea și la sate și în gospodăriile cele mai sărace. Situația nu mai are nicio legătură cu realitatea, TVR a devenit doar unul din zecile de canale ce pot fi recepționate printr-un abonament la cablu sau o mică antenă. Practic, dacă îți permiti un televizor, îți permiți și să îl conectezi la una din cele două. În mare, nu prea mai există aparate pe care nu poți vedea decât programele TVR. Cel puțin încă 2-3 canale terestre private tot prinzi.

Cu toate astea, diriguitorii TVR se comportă ca și cum infrastructura ar fi marele avantaj strategic al TVR. Iar aceasta din urmă a fost umflată la nu mai puțin de șapte canale separate, inclusiv unul distinct pentru transmisiunea aceluiași program în HD, unul pentru gruparea tuturor stațiilor locale, unul pentru românii din străinătate (cu aceleași programe românești, dar decalate orar). În tot acest timp, mastodontul TVR rămâne un foarte slab producător de conținut. E irelevant ca impact la public că ai șapte canale, dacă pe ele retransmiți filme coreene.

Soluția cea mai liberală ar fi privatizarea tuturor acestor canale publice existente. Am scăpa instantaneu de uriașele datorii la buget și am lăsa un privat iscusit să se descurce în hățișul de rubedenii, ce ar trebui păstrate sau concediate. Dacă monopolul ni se pare un pericol, putem impune în dosarul de privatizare ca noul cumpărător al fiecărei stații în parte să nu mai aibă participări la canale private existente.

Ce ar trebui să păstreze statul, dacă chiar vrea să facă educație publică sau are lucruri de transmis națiunii? În primul rând arhivele multimedia ale TVR. Acestea ar putea fi transformate într-o instituție de sine stătătoare, eventual inclusă într-un proiect mai amplu, alături de Arhivele Naționale, Biblioteca Națională și institute precum cel care cercetează crimele comunismului. Un asemenea institut, care să aibă ca obiect memoria colectivă, ar merita finanțare de la buget, fiind de interes public. Arhivele TVR ar urma să fie digitalizate și oferite gratuit (open source) pe internet. Sunt acolo veritabile comori naționale, piese de teatru, emisiuni de știri, transmisiuni sportive, evenimente filmate în direct. Sigur s-ar găsi mulți privați, care să le valorifice mai bine și să se bucure de ele, să le ofere cu adevărat publicului.

Apoi, dacă statul chiar nu poate trăi fără să transmită anumite povețe națiunii, s-ar putea crea un fel de casă de producție, finanțată de la buget, cum e Studioul Sahia sau cum e comisia privind cinematografia, care finanțează producția de filme artistice. Cel mai cinstit ar fi ca deasupra acestei instituții să stea un consiliu, eventual cu mai multe departamente, coordonat de membri ai Academiei, profesori de la diverse universități, teleaști, oameni de presă, cercetători la diverse institute. Aceștia ar putea decide ce fel de documentare și programe educative să fie produse pentru ridicarea nivelului de cunoaștere al cetățeanului mediu. Imaginați-vă programe, care să te învețe să întocmești dosare cu finanțare europeană, despre istoria recentă și îndepărtată, educație civică, de protecție a mediului, dramatizări ale unor texte literare românești, concerte, documentare despre folclor, educație științifică și câte și mai câte. Toate aceste programe ar putea fi puse la dispoziția altor difuzori (licitate, oferite gratuit, puse pe internet, se pot găsi multe metode), care dețin canale deja, dar le umplu cu emisiuni lipsite total de caracter educativ.

Pentru promovarea turismului și culturii naționale, tot o asemenea casă de producție ar putea face documentare și mici filmulețe în limbi de circulație, pentru a prezenta regiuni, obiective turistice, momente din istoria națională, personalități românești de prestigiu. Totul e ca decidenții să realizeze că mediul (canalul) nu mai valorează mult azi. Un film de o jumătate de oră despre castelele din Transilvania, văzut pe YouTube de 4 milioane de internauți, face mult mai mult decât un canal ca România Internațional, care să redifuzeze emisiunile Marinei Almășan din țară, pentru emigranți.

Lucrurile, care s-ar putea face cu bugete precum cele deja cheltuite, pentru educația românilor și promovarea României, sunt inimaginabile. Încercați să vorbiți cu românul mediu despre ceva din istoria națională și veți vedea că a reținut doar clișee din filmele lui Sergiu Nicolaescu. Nu despre acel gen de propagandă vorbesc aici, ci de lucruri care să ridice într-adevăr omul de rând, însă exemplul e grăitor pentru forța teribilă pe care îl au imaginile video, abil concepute.

Care a fost prima decizie a noului Consiliu de Administrație, condus de Claudiu Elwis Săftoiu? Evident, în direcția opusă. Va suprima un program decent, dar fără impact, de știri (TVR Info) și, mai ales, va închide singurul canal cultural din România. Singurul loc unde mai puteai vedea documentare despre istoria recentă sau dicuții calme și civilizate. Vital e să păstrăm canalele cu rumeguș politic și canalele care redifuzează meciuri, filme dubioase și divertisment tembel la prețuri exorbitante.

După știrile despre dispariția pâinii în zilele cu zăpadă și reportajul cu lăzile golite din Carrefour, reporterii Antena 1 lovesc din nou cu un reportaj demn de Intact Academy. Protagonista e o tânără bugetară, care se plânge că nu poate cumpăra decât câteva roșii. Câteva secunde mai târziu, aceeași tânără apare în cadrul îndepărtat, cântărind punga cu roșii ale unei bătrâne, care cumpără ca nesătula, la kilogram. Vigilenți, băieții de la Kamikaze au ochit-o pe precupeața, care poate e bugetară la ultimul aprozar de stat. Iată mai jos cadrele esențiale, pentru când va șterge BBC-ul românesc filmul de pe site.
trucaj ordinar
Iar aici, filmul:

Update: la doar cateva ore, filmul a fost sters de pe site-ul Antenei, probabil vor incepe sa solicite stergerea si de pe alte site-uri cat de curand.

Reacția oficială a Antenei 1 după reportaj
De pe blogul lui Andrei Manțog am aflat că o reprezentantă a postului din Băneasa a pus pe Facebook un fel de drept la replică. Persoana nu e oricine, ci e Project Manager Marketing & Comunicare, se ocupă de promovarea Observatorului. Așa că orice transmite sub forma unui comunicat Dorothea Ionescu Vanau poate fi considerat un punct de vedere oficial al postului.
Textul, lung și fără talent, e mai aiuritor decât știrea în sine, pentru că arată cum poți să te umpli de bulion și mai mult, după ce ai ajuns de râsul telespectatorilor cu știri regizate despre roșii. Cum anteniștii au obiceiul curajos de a șterge momentele de penibil, inclusiv știrile video de pe site-ul propriu, voi reda fragmentul esențial din comunicatul reprezentantei Antena 1 tot ca print-screen și nu ca link. Citiți așadar, de ce e natural să pui persoane să mintă în știrile de pe post. Ce vă mirați așa? Ni se confirmă că știrea a fost trucată, dar asta nu schimbă cu nimic datele problemei, pentru că ea putea fi la fel de bine și adevărată, dacă se găseau persoanele, care chiar să fie ceea ce spun că sunt. Orice știre difuzată la Observator trebuie să fie reală într-una dintre lumile posibile, întrebați orice cosmolog. Tot așa cum PR-ista Dorothea poate fi o comunicatoare inteligentă, iar Dan Voiculescu, un politician cinstit și bine intenționat.

Dupa ce, ani la rand, Vantu a vamuit milioanele de euro din publicitate ale TVR, prin agentia lui, Dinu Patriciu intra si el cu tupeu in casele platitorilor de abonament, mai surprinzator decat Andreea Marin. Levierul lui in operatiune e Alexandru Sassu, care rezolva nu doar impasul, dar si contractele cu statul pe care orice “libertarian” care se respecta trebuie sa le aiba.
Potrivit Evz si Inpolitics, succesiunea a fost urmatoarea:
In ianuarie, TVR realizeaza clipul Paulei Seling pentru Eurovision in colaborare cu Adevarul, ziarul promovand la pachet evenimentul in ziar si pe site.
In iulie, TVR si Adevarul Holding semneaza un contract de colaborare, potrivit caruia emisiuni de sport ale TVR ar urma sa se desfasoare in studiourile unei televiziuni care inca nu exista, detinuta de Dinu Patriciu. Pretextul: vor fi emisiuni in High Definition.
In aceeasi luna, TVR si Adevarul semneaza un alt contract, prin care emisiunile estivale ale postului public ar urma sa fie promovate in tabloidul Click, de parca aparitia in respectiva foaie, intre cadavre si prostituate, n-ar fi mai curand un deserviciu pentru orice institutie.
Cateva zile mai tarziu, Alexandru Sassu e anuntat director al viitoarei televiziuni a lui Dinu Patriciu, care are deja un contract cu ageamii din TVR, inainte de a emite un minut.

Dan Diaconescu e dovada vie ca biciul facut din rahat poate sa pocneasca. Te umpli de stropi, dar si de bani. Chemati-va vecinii de pe alte bloguri, pentru ca numai de-aici veti afla:
Tot ce nici nu stiti ca ati pierdut, daca nu v-ati uitat la OTV
Clasicism cu securisti si infractori
Cel mai frumos lucru care s-a spus vreodata despre OTV este ca e un Hyde Park al televiziunilor din Romania, locul in care nebuni si lucizi se pot aduna sa spuna ce-i framanta, sub protectia unei imunitati convenite. Metafora a fost rareori meritata, dar de dragul ei n-am dorit sa vad redusa la tacere aceasta inepuizabila sursa de bizarerii, mai ales ca atunci cand inchiderea postului s-a produs, a fost doar o toana de dictator neimplinit a lui Adrian Nastase. N-am uitat insa nici atunci ca postul a aparut cu bani imprumutati de pe la interlopi din fotbal si cu sustinerea unei aripi a Securitatii, ca parte a unui experiment de control al maselor, care prelungea sub alta forma experimentul infiintarii revistei (si mai apoi a Partidului) Romania Mare de catre eminentele FSN.
Cand si cand, de pe ecran se revarsau zoaiele oligarhiei post-comuniste. In emisiuni in care puteau delira intrerupti doar de publicitatea la termopane si ginseng, cate 4-5 ore, romanii au facut cunostinta cu Bebe Ivanovici, Razvan Temesan, Corneliu Iacobov si atatia altii. Televiziunea nu si-a extins proverbialul spatiu locativ din care transmitea dupa asemenea spalari de cadavre in direct, dar Dan Diaconescu si-a platit macar primele rate la Bentley. Tot aici, dupa reginele magiei tip alba-neagra, si-a spus oful si onorabila domana Mimi Camatareasa, mama nu mai putin stimabililor frati Nutu si Sile. Si Lazarus si-a platit si el primele rate de leasing pentru Lamborghini.
Cel mai abject episod pe care mi-l amintesc e cel in care o ziarista din Vrancea, care scrisese despre baronul Oprisan, a fost pur si simplu lapidata in cadrul unei emisiuni din care nu a lipsit nici macar un fost presupus iubit care sa “aduca la cunostinta poporului” ipotetica viata sexuala a ziaristei. Plansele de la ginecolog au lipsit, dar Lazarus inca nu lucra in OTV la data respectiva.
Romantismul vizionar: Nahorniac, Corut, Fortuna
Dar romanii sunt mai presus de toate un popor cu umor. Diaconescu a simtit probabil potentialul de umor involuntar al unor invitati cu mult inainte ca Becali sau Prigoana sa ofere circ fara bani. Personal, am gustat cel mai mult personajele cu viziune si cu misiune. La OTV Florin Nahorniac a povestit in exclusivitate cum s-a intalnit cu Putin si cum Schorder i-a spus sa stea linistit ca presedintele Romaniei va fi schimbat in scurt timp.
Unde altundeva si-ar fi putut prezenta Pavel Corut cele aproximativ 150 de carti pe teme dintre cele mai diverse, de la spionaj, la autosugestie, imbogatire rapida si ezoterism?
Barocul tarziu. Spre dimineata
Inca o dovada ca Dan Diaconescu se ocupa mai mult cu arta decat cu presa e faptul ca invitatii lui sunt mai mult personaje decat personalitati. Cine stie cum o cheama pe ghicitoarea cu prosop in cap? Important e ca-i la fel de memorabila ca persoana supraponderala, prezentata ca “minunata doamna Ciuclea”, care arata ca o soprana, dar cu paiete si pene, ceea ce e un plus.
Instinctul lui Diaconescu i-a spus ca, din clipa in care politicienii si analistii seriosi nu mai pot starni decat lehamite, era loc pentru o galerie noua de comentatori. Asa au aparut: hatrul Dom’ Petrica, ghidusul specialist in arme si munitii Cezar Matei, argoticul Serghei Mizil, tragediana Mariana Moculescu si restul gastii.
In postmodernism cu televiziunea absurdului
Lucrurile ar fi ramas in aceasta zona a caraghioslacului, a balciului cu Tanta si Costel, daca nu s-ar fi petrecut ceva dramatic in structura audientei. Si aici ar fi prea mult sa il acuzam pe Dan Diaconescu de a fi mai mult decat un speculator foarte abil, capabil sa adune peste 30 de milioane de euro din lipsa generalizata de educatie si etica. Diaconescu a fost primul care a intervievat stafii, a intrat in legatura telepatica cu Nicolae Ceausescu, a creat o fictiune colectiva in cautarea Elodiei, inca neincheiata. Pornite din cutia cu miracole a OTV, personajele lui Diaconescu au colonizat rapid celelalte posturi, ca intr-un experiment de laborator esuat: Magda Ciumac, Sexy Braileanca, Roxy Manelista, Naomy, Nikita au dat de mancare la multi moguli cu pretentii.
Dupa otevizare, multi oripilati se arata….
Cel mai mult ma scarbesc presarii care comenteaza cu dezgust arestarea lui Diaconescu, neuitand sa precizeze ca DDD nu e jurnalist. Asa e, Diaconescu nu e jurnalist, e in cel mai bun caz un entertainer, dar dupa regulile profesiei nu pot fi numiti jurnalisti nici propagandistul Gadea, nici Razvan Dumitrescu, nici Radu Moraru si alti inchiriabili cu ora sau cu anul.

VIDEO: Lorin Fortuna ne lamureste care suntem balaurieni, serpilieni, gorilieni sau vulturieni

VIDEO Senzational! Un mort apare in direct la Dan Diaconescu, dar nu spune nimic.

VIDEOA Banal! Dan Diaconescu e azvarlit in tomberon de Tolea Ciumac, un alt arestat in direct.

VIDEO Util in viata: vedeta OTV Matei Cezar (analist pe probleme de armament in cazurile Cioaca si Romanita) va invata cum sa deveniti ninja cu piese de bicicleta

VIDEO Magda Ciumac, pentru perversii din provincie pasionati de upskirt

VIDEO Frustrant! Pentru ca in Romania nu exista emisiunea Alo, Presidente, ca in Venezuela lui Chavez, Traian Basescu e fortat sa participe la emisiunea Alo, Murfatlar in campania electorala.
La o alta tombola organizata de post a fost ca la alegeri: premiile nu s-au mai dat, dar cel putin ne-am distrat.

Inventivitatea lui Dan Diaconescu nu cunoaste margini. Iata o emisiune pe care o poti face si la tine acasa, daca pui camera pe trepied. Ce decoruri, reportaje, filmari exterioare, post-productie…. Nu! Pe Dan Diaconescu l-am vazut realizand o emisiune intreaga cu o singura fotografie, a unei femei in colanti rosii, despre care sustinea ca e Elodia. Va dati seama ce ar putea face omul asta daca ar avea pe mana un slide-show de Powerpoint?!
Cand am butonat eu pe OTV intr-o pauza publicitara, l-am auzit zicand: “iar acum, haideti sa dam zoom pe fata, fundul nu ne mai intereseaza, ne uitam la el deja de mai bine de doua ore“. Mi s-a parut genial.
Nu stiu daca Diaconescu a avut si invitati in seara aia dar, ca in bancul cu Viagra, “cine mai avea nevoie de ei?!”.

Urasc “investigatiile jurnalistice” filmate cu o camera ascunsa. Mai precis circul ieftin in care sunt ele transformate, pentru ca, de cele mai multe ori, invinutii sunt recrutati dintre zgribulitii in care baga spaima primarul Piedone pe vremea raidurilor prin piete. Instinctiv empatizez cu ei, nu cu investigatorii lu’ peste. Nu stiu cum se face dar marii moguli (intre care chipurile ar fi cine stie ce dusmanie) nu sunt niciodata filmati cu camera ascunsa. Nici politicienii pe care toti ii banuim. Ei, vorba lui Ioan Muresan, intr-un moment antologic…”nu vorbesc, scriu”…sau, mai bine spus, tac si fac.
Ultima victima de acest fel: presedintele universitatii Dimitrie Cantemir, filmat in timp ce ii promitea unei tinere de la Realitatea ca o va inscrie la facultate in luna decembrie, urmand sa accepte, la insistentele “jurnalistei” oarece favoruri sexuale, dar refuzand categoric spaga in bani.
Pai mie abia asta mi se pare stirea! Omul ar trebui si premiat. E primul roman filmat cu camera ascunsa in timp ce refuza categoric sa ia bani. In al doilea rand, din inregistrare reiese ca rectorul acceptase ilegalitatea fara sa-i ceara ceva, bucuros doar ca ii mai vine un musteriu, fie el si in decembrie. (Ca facultatile de stat sau particulare se comporta ca niste buticuri de patalamale, sper ca nu mai mira pe nimeni care are contact cu lumea reala.)
De aici incolo, practic suntem invitati la o editie din “Tradati in dragoste” sau “Test de fidelitate”. “Jurnalista” de la Realitatea e cea care insista cu intrebarea insinuanta “dar cu ce as putea sa ma revansez?”. Iar cand intre ea si barbat sunt cam 40 de ani diferenta, cred ca situatia e perfect egala cu aceea a strungarului urat si balbait caruia brusc ii sare in brate o dansatoare la bara care ii marturiseste cu glas de caprioara ca i-a cam luat mintile.

Cand ajunge Mircea N Stoian speranta ta ca vei apuca ratingul de picior, inseamna ca in barca iti intra mai multa apa decat poti scoate cu galetusa din dotare. Dan Capatos esueaza lamentabil pe un format de emisiune pe care au dat-o de gard si Mircea Badea & Oreste, dar nu atat lipsa de plici a biciului ar fi problema aici, cat stropii cu care pare hotarat sa se acopere acest baiat inzestrat cu suficient talent si inteligenta.
Pentru cine nu-l stie, Dan Capatos a fost un ziarist incisiv la Evenimentul zilei, care si-a facut intrarea “pe sticla” prin emisiunea de actualitati mondene VDTV. Nu trebuia sa ai cine stie ce simt de observatie pe-atunci ca sa vezi ca baiatul era mult peste nivelul personajelor din revistele colorate. Tocmai umorul relaxat si ironia detasata erau ingredientele care ii faceau comentariile savuroase si picante in acelasi timp. Verva a continuat si la matinalul Antenei 1, unde la glumele lui radea Cristina Cioran. Si, dupa principiul lui Peters, Capatos a fost avansat la show-ul “paCatos”, un fel de “Noaptea tarziu”, filmata cam in acelasi decor.
Teoretic vedetele erau cam tot alea, da sampania nu mai facea poc. Mi-am zis, ce pacat, i-ar trebui un om care sa-i dea replica, pentru ca e un tip spontan, doar asa ceva l-ar pune in valoare. Pe vremea cand Mircea Badea isi adormea telespectatorii cu formatul copiat dupa Conan O’Brien, omul cu replica era Oreste. Doar Capatos n-o sa gaseasca pe cineva mai intristator decat Oreste, cel cu glumele din Rebus, mi-am zis. Ei bine, scormonind printre cautatorii Elodiei, a gasit si asa ceva. Numai ca de data asta nu de insipid ar fi vorba, ci de prostul gust in stare pura, clocotit, evaporat si apoi lichefiat ca apa distilata, in sticluta de esenta care e Mircea N Stoian.
Asa ne-am ales cu inca un realizator care isi recruteaza invitatii dintre “veteranii” lui Dan Diaconescu, de parca Madalin Ionescu nu era destul. Si asa ne-am pricopsit cu Nikita in duet cu Naomi, cu jumatate din fetele de la pagina 5, basca Sexy Braileanca si toata viitura care-ti poate umple casa de namol daca nu esti suficient de rapid cu telecomanda.
La ultima emisiune (luati-o ca pe o promisiune pe care mi-o fac mie insumi) ne-a fost prezentata o eleva de liceu de la Creanga, cu participari la olimpiade, care ne anunta ca s-a hotarat sa devina o femeie puternica si intependenta, pe picioarele ei, ce mai, incolo-ncoace, vrea sa joace in filme porno. Pe mine m-a intristat tonul de bascalie “al casei”, abil imbinat cu indignarea in fata “ipocriziei” directoarei scolii care se punea de-a curmezisul celebritatii elevei.
Ma opresc aici cu relatarea… aveam de gand sa zic despre cariera pe care ar putea-o urma cu aplomb fiica lui Stoian (daca are) spre incantarea libidinoasa a ipochimenului, despre cat de trist e ca le-am bagat in cap unor copii ca asta e calea pe care iti poti castiga celebritatea si chipurile independenta, despre JD Salinger si multe altele… Dar au toate astea vreun sens cand vorbim de Mircea N Stoian? Cat despre Capatos, am speranta ca nu-i niciodata prea tarziu ca sa ti se faca rusine.
PS: Poate Stoian chiar are dreptate si toti cei care nu-i impartasim vederile suntem doar niste ipocriti. Eu unul ma simt mai confortabil sa ma stiu in cu totul alta categorie decat domnia sa, daca altfel nu pot sta lucrurile.

GSPTV e ultimul tun gandit de Dan Voiculescu in asociere cu RCS/RDS. Cum in Romania serviciile de tip pay TV (incercate de Boom) nu au mers pentru ca oamenii s-au obisnuit cu programele de televiziune gratuite si nici nu au mari sume de aruncat pe fereastra, Felix a nascocit un ingenios plan de afaceri, care spune ca romanii de fapt ar fi mari amatori de programe pay TV, daca ar fi obligati sa le achizitioneze si nimeni nu le-ar mai spune ca au facut-o deja.
Concret, antenele lui Voiculescu au cumparat drepturile de difuzare pentru Liga I in asociere cu unul dintre cablisti, dar nu vor nici sa le difuzeze pe Antena 1, nici sa prezinte noul canal GSPTV drept ceea ce e, un post tip pay TV. In schimb, el se regaseste deja in grila de baza a RCS/RDS, pentru toti ceilalti cablisti adoptandu-se o pozitie de forta: operatorii de cablu trebuie sa perceapa cativa dolari de abonat pentru noul post, dar sa-l includa in grila de baza. Astfel, postul nu ar putea fi refuzat de pensionari sau de cei neinteresati de fotbal, asa cum poate fi refuzat de pilda HBO.
In loc de concluzie, o mostra din filosofia de viata a lui Felix, dintr-un articol din Cotidianul in care sunt reproduse stenograme de la discutiile din cadrul CNSAS: “Lucrand in comert exterior, eram obligat sa-mi castig si eu o paine cand ma intrebau de un cetatean strain ce e cu el, sa spun ce stiu despre el. Dar nici pe acela nu il turnam in sensul de a-i face vreun rau.”

Am nimerit asta seara chiar la genericul stirilor PRO TV de la 7, program pe care de ani de zile il evit consecvent ca pe un lucru cu care nu vreau sa am de-a face, iar primul lucru care mi-a trecut prin cap a fost: pun pariu ca prima stire e cu moarte! Ce pacat ca la casele de pariuri nu poti sa pui banii pe Esca, pentru ca nu prima, ci primele trei stiri de duminica au continut cuvantul moarte. Mare negustor si Sarbu asta…
Amused To Death e una din cele mai destepte predictii despre soarta societatii mediatice. Omuletii verzi vin sa ia pulsul pamantenilor si gasesc doar televizoare aprinse, fara urmele vreunui razboi sau ale unui cataclism nuclear. Iar telespectatorii? Pai, dupa ce au privit in continuu “the greatest show on earth”, s-au drogat cu pornografie si cum o doza marita nu mai dadea rezultate, au ajuns in punctul in care doar spectacolul mortii le mai trezeste atentia supraexcitata de stimuli. Prima sinucidere colectiva prin divertisment: “no tears to cry, no feelings left, this species has amused itself to death”.
Cred de mai multa vreme ca vom vedea in timpul vietii noastre pe ecran grozavii pe care inca nu ni le putem imagina. Ma gandesc la secventele cu decapitarile din Irak, la acele cateva secunde in care pe CNN s-a putut vedea lama unui cutit alunecand terifiant pe gatul unui barbat incatusat de rapitori. Romania nu dispune de un bin Laden, dar poate copia retetarul cu ingrediente autohtone: Dan Diaconescu se straduieste de ceva vreme sa aiba un sinucigas in direct in emisiune – ba unul cocotat pe o macara, ba un detinut care inghite un plic de soda in studio. Deocamdata, rezultatele sunt intre hilar si grotesc, dar nu se stie niciodata, moderatorul cu privire de hiena e destul de persevernt…
S-ar putea ca aparentul lui esec sa fie tocmai orgasmul visat al delirului media: clipa in care moartea in direct si in gros plan nu va mai fi doar un stimulent pentru o sensibilitate debila ci chiar sursa de amuzament. Ca in spectacolele din Coloseum.
Probabil cel mai bine inteleg despre ce vorbesc cei care au vazut macar o data un alcoolic care incearca sa se sinucida cu bautura. Tehnic, e posibil, de coma alcoolica se moare. Dar in realitate, foarte rar se ajunge la un asemenea deznodamant, de obicei e doar un strigat care poate dura ani, sau chiar pana la “adanci batraneti” si un spectacol al mortii traite pe viu la modul continuu. Singura diferenta fata de societatea mediatica de azi e ca ne traim spectacolul colectiv, nu individual, consumand socuri si nu alcool.
PS: In timp ce scriam, cineva mi-a reprosat ca sunt prea pesimist cu soarta speciei umane: “e mai optimist sa crezi ca a murit de ras”. Ei, rade ea, da nu-i rasu ei.

Doctor, doctor, what is wrong with me?
This supermarket life is getting long
What is the heart life of a colour TV?
What is the shelf life of a teenage queen?

Ooo, western woman
Ooo, western girl

News hound sniffs the air
When Jessica Hahn goes down
He latches on to that symbol of detachment
Attracted by the peeling away of feeling
The celebrity of the abused shell the belle

Ooo, western woman
Ooo, western girl

And the children of Melrose
Strut their stuff
Is absolute zero cold enough
And out in the valley warm and clean
The little ones sit by their TV screens
No thoughts to think
No tears to cry
All sucked dry
Down to the very last breath

Bartender what is wrong with me?
Why am I so out of breath?
The captain said excuse me ma’am
This species has amused itself to death!
Amused itself to death
Amused itself to death

We watched the tragedy unfold
We did as we were told
We bought and sold
It was the greatest show on earth!

But then it was over
We ohhed and aahed
We drove our racing cars
We ate our last few jars of caviar
And somewhere out there in the stars
A keen-eyed look-out
Spied a flickering light
Our last hurrah

And when they found our shadows
Grouped around the TV sets
They ran down every lead
They repeated every test
They checked out all the data on their lists
And then the alien anthropologists
Admitted they were still perplexed

But on eliminating every other reason
For our sad demise
They logged the only explanation left
This species has amused itself to death
No tears to cry, no feelings left,
This species has amused itself to death.



Mi-a parut rau cand am aflat ca Dragos Stoica (Becali) pleaca de la Mondenii. Iar cand am descoperit blogul lui Mihai Bendeac (Banel) si am citit care sunt, dupa el, motivele despartirii am fost descumpanit de-a dreptul. Bendeac, care e in ultima perioada si scenarist al grupului, enumera nu mai putin de 10 motive pentru care Dragos Stoica nu mai e la Mondenii.
Ei bine, daca Stoica s-a limitat sa spuna ca a plecat pentru ca show-ul devenise vulgar, din “lista lui Bendeac” nu lipseste nici macar acuza ca respectivul e intolerant cu homosexualii si ca se opune in felul asta progresului natiunii. (Pe-asta chiar ca n-o anticipasem!)

Adica Naomi si Mircea Solcanu (de la Acasa) apar in emisiune ca sa schimbe mentalitatile nationale!? Mi se pare un pic cam paranoic. Iar insiruirea de motive citita printre randuri imi confirma ca de fapt a fost un conflict de orgolii, avand in vedere ca Stoica a fost in primele sezoane vedeta serialului, iar apoi a parut usor plafonat, in comparatie cu Bendeac care a dezvoltat personaje noi si spumoase. Ma rog, lumea se cam saturase de Becali (cel adevarat) ca si de Becali – cel parodiat.
Totusi e mare pacat ca s-a ajuns aici, iar vorbele grele aruncate mi se par lipsite de colegialitate. Amandoi actorii mi se par geniali. Cine a ascultat comentariile de la Euro de pe Hotnews ale lui Dragos Stoica, in primul sau proiect “solo” a putut constata ca repertoriul lui e departe de a fi unul “limitat”. Sper ca viitoarele sezoane din Mondenii nu vor avea limbajul de pe blogul lui Mihai Bendeac (ar fi cam multe beep-uri), nu de alta, dar ar fi trist ca in loc de personaje foarte subtil lucrate (ca Vanghelie), de la Naomi si Solcanu sa ne trezim incet, incet si cu altele care sa semene cu Frankfurt de la Vacanta Mare :(.
Cine vine in loc
Pentru inlocuirea lui Dragos Stoica s-a ales cam ce era mai bun pe piata. Pe o piata, totusi, saraca. E vorba de Angel Popescu, de la cel mai sclipitor program pe care l-a avut TVR-ul in ultimii ani. Difuzata aproape in clandestinitate pe TVR2, emisiunea “Improvizibilii”, rebotezata apoi “Campionatul de Comedie” a fost si singurul program care cultiva improvizatia si creativitatea. Pot spune despre el ca face imitatii interesante, are mult talent si pregatire de actor profesionist, dar nu toate personajele din “portofoliu” ii ies la fel de bine. (Pe Doroftei il face demential!!)

(In clip, Angel Popescu e cel in sacou maro)
As fi preferat sa il vad cooptat in echipa Mondenii (impreuna si cu ceilalti de la Improvizibilii) impreuna cu Dragos Stoica si nu in locul lui.

Pagina 1 of 212

Media

Film

Muzica

Sport

Funny

Spiritualitate

Politica