rss
rss
rss

Motoarele propagandei de stat s-au turat în van să acopere evenimentul internațional organizat de Patriarhie. Ceilalți ierarhi de biserici ortodoxe din Cehia, Albania, Slovacia, Serbia, Bulgaria, Georgia, au fost ignorați și a fost decupat pentru manipulare invitatul cel mai greu: Kiril al Rusiei. Și dă-i cu editoriale despre cum readuce Daniel comunismul printr-o comemorare a deținuților politici și scoate România din NATO.
 
Când colo, ce să vezi? Daniel îl duce pe Kiril la un concert Tudor Gheorghe. Iar acolo artistul, fiu de deținut politic, îi cântă rusului „că nu dau un Ceahlău pe toți Uralii și că urăsc hotarul de la Prut!”. Clar, ne-au pus popii la remorca rușilor, ar zice unii.
 
Ia să comparăm gesturile simbolice, pe care le face Biserica Ortodoxă Română, cu ale politicienilor. Păi niciun președinte român nu a îndrăznit să deschidă vorba de tezaur sau de cumplita ocupație în discuțiile cu omologii lor după 89. Darămite să îi cheme la o împreună aducere aminte. Vi-l puteți imagina pe Iohannis ducându-l pe Putin să viziteze memorialul de la Sighet? Sau să asiste la un concert la care sala izbucnește în aplauze la chemarea „Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!” ?
 
În timp ce președintele României îi numește pe 3 milioane de familiști „fanatici religioși”, în timp ce primăriile se panichează și schimbă nume de străzi și licee, la presiunea lobby-ului străin (plătit din bani românești). Ei bine, Biserica face un adevărat gest de frondă participând la un concert exclusiv pe versuri de poeți legionari: Nichifor Crainic, Radu Gyr, Andrei Ciurunga.
 
Dar nu pentru că sunt legionari, ci pentru că au fost creștini și au murit mărturisind o credință. Mesajul versurilor nefiind absolut deloc violent, agresiv, ci unul spiritual. Altfel spus, ierarhii demonstrează mai mult curaj în fața corectitudinii politice decât toată clasa noastră politică. Și mai mult discernământ. Nu cenzurează niște poeți, pentru că un ONG i-a declarat nefrecventabili ideologic, fără să însemne că prin asta aprobă ideologia pe care au îmbrățișat-o în tinerețea lor.
Tot așa, nu îi dai afară din cărțile de literatură pe Sadoveanu, Marin Preda sau Nichita Stănescu, doar pentru că au fost simpatizanți sau chiar demnitari comuniști. Dacă nu ești o activistă feministă tembelă, îi citești în continuare, fără să devii pentru asta comunist.
Trebuie doar să ai dreaptă judecată.
 

 

In Archangel e o fata,
Cu ochi lungi, cu gene lungi,
Nu poti chipul sa-i alungi,
Insa asfel de ciudata,
Ca-n Archangel nu e fata.

Cu ochi lungi, cu gene lungi,
Zilnic rade, zilnic canta,
Veselia ei te-ncanta,
Insa ea goleste pungi
Cu ochi lungi, cu gene lungi.

Zilnic rade, zilnic canta,
Ti-ai da viata pentru ea,
Insa viata nu ti-o vrea,
E si drac dar e si sfanta…
Zilnic rade, zilnic canta.



De-abia plecasesi.
Te-am rugat sa pleci.
Te urmaream de-a lungul molatecei poteci,
Pan-ai pierit, la capat, in trifoi.
Nu te-ai uitat o data inapoi!

Voiam sa pleci, voiam si sa ramai.
Ai ascultat de gandul ce-l dintai.
Nu te oprise gandul fara glas.
De ce-ai plecat? De ce-ai mai fi ramas?

Ti-as fi facut un semn, dupa plecare,
Dar ce-i un semn de umbra-n departare?
Voiam sa pleci, voiam si sa ramai.
Ai ascultat de gandul ce-l dintai.
Nu te oprise gandul fara glas.
De ce-ai plecat? De ce-ai mai fi ramas?



 

Mult as sta si-as colinda,
Cum ma-ndeamna inima,
Dar la poarta latra cainii
Si se supara stapanii.

Ca stapanii nu-s boieri,
Au fost slugi pana mai ieri,
Cand se suie scroafa-n pom,
Cine tace nu e om!

N-am stiut sa tac nicicand,
Si de-aceea, vrand-nevrand,
Am facut sa latre cainii
Si mi-am pus in cap stapanii.

Doamne, iarta-mi rautatea,
Daca noua ne-ai dat cartea,
La copii le-ai dat cuvantul,
La tarani le-ai dat pamantul,
Celor care vor sa fie
Lipitori pe saracie,
Da-le tot ce vor, sarmanii,
Da-le tot ce vor, sarmanii,

Si, la noapte, schimba banii!



Degeaba vine primavara,
Atata iarna e in noi,
Ca martie se poate duce,
Cu toti cocorii inapoi!
In noi e loc numai de iarna,
Vom ingheta sub ultim ger,
Orbecaind pe copci de gheata,
Ca un stingher spre alt stingher.

Si vin din patriile calde
Cocorii toamnei ce trecu
Si cuiburi au murit sub stresini
Si langa mine nu esti tu.
Schimbari mai grave decat moartea
Au fost si sunt si vor mai fi,
La mine-n suflet este vifor
Si vin nebuni sa faca schi.

Si ninge pana la prasele,
Zapada-mi intra-n trupul tot,
E-un dans de oameni de zapada,
Ce-mbratisarea n-o mai pot
In noi e iarna pe vecie,
Doi fosti nefericiti amanti,
Ia-ti inflorirea, primavara,
Si toti cocorii emigranti!



Mi-e dor de ea, ca nimanui
Ca unui vechi nomad de drumul lui
Port rani adanci in ochi si-n trup,
Vesmintele de-argint le rup.

Astept trecutele iubiri,
Conturul bratelor subtiri
Si parul amintind de ploi,
Si vechea urma din noroi.

Dar urma ei s-a sters demult
De cine azi sa prea-ascult?
De vantul ce-mi inchide usi
De greieri sau de carabusi?

Mi-e dor de ea, ca nimanui,
Ca unui vechi nomad de drumul lui
Port rani adanci in ochi si-n trup,
Vesmintele de-argint le rup.


Au innebunit salcamii
De atata primavara,
Umbla despuiati prin ceruri
Cu tot sufletu-n afara

Si l-au scos de dimineata
Alb si incarcat de roua
Cu miresme tari de ceruri
Smulse dintr-o taina noua

Au innebunit salcamii
Si cu boala lor odata
S-a-ntamplat ceva imi pare
Si cu lumea asta toata

Pasarile aiurite
Isi scot sufletul din ele
Pribegind de doruri multe
Calatoare printre stele

S-a-mbatat padurea verde
Nu mai e asa de calma,
Tine luna lunguiata
Ca pe-o inima in palma

Nu-mi vezi sufletul cum iese
In haotice cuvinte,
Au innebunit salcamii
Si tu vrei sa fiu cuminte?


(versuri de Ioan Alexandru)

Lumina lina, lini lumini
Rasari din codrii mari de crini
Lumina lina, cuib de ceara,
Scorburi cu miere milenara.

De dincolo de luni venind
Si niciodata poposind,
Un rasarit ce nu se mai termina,
Lumina lina din lumina lina.

Cine Te cunoaste Te iubeste
Iubindu-Te nadajduieste
Ca intr-o zi, lumina lina
Vei rasari la noi deplina
Cine primeste sa Te creada
Trei oameni vor veni sa-l vada

Lumina lina lin lumini
Rasari din codrii mari de crini
I-atata noapte si uitare
Si lumile-au pierit in zare
Au mai ramas din veghea lor
Luminile luminilor

Lumina lina lin lumini
Instrainandu-i pe straini
Lumina lina, nunta, leac
Tamaduind veac dupa veac
Cel intristat si parasit,
Cel plans si cel nedreptatit
Si pelerinul insetat
In vatra Ta au innoptat
Lumina lina, leac divin
Incununandu-l pe strain
Deasupra stinsului pamant
Lumina lina – Logos sfant.


Media

Film

Muzica

Sport

Funny

Spiritualitate

Politica